A trecut o perioadă în care nu am scris.. Nu! Reformulez, a trecut o perioadă de timp în care tot scriu și șterg sau le las doar ciorne. De ce? Pentru că nu știu ce subiect mă captivează mai tare! Am impresia că vreau să vorbesc despre ceva anume, însă când mai citesc încă o dată ce am scris, sunt ”meh..”.

Acum am decis să scriu despre nimic. Aha, nimic! De ce? Pentru că sunt ”un nimeni” și după cum tot îmi place să parafrazez o carte ”pentru a deveni un nimeni, mai întâi trebuie să fii cineva”. La un moment dat, am crezut că devin acel cineva și lucram mult la acest lucru. Apoi, cu trecerea timpului m-am împotmolit pentru că tot mă gândeam dacă ceea ce vreau să devin, dacă e ceea ce vreau cu adevărat. Sunt obosită. Am fost obosită și iritată de tot ce mă înconjura. A fost o perioadă și sunt conștientă de acest aspect, însă oboseala mă copleșea. Ce era mai grav, e că începuse să îmi placă această stare și mă simțeam confortabilă.

O să numesc această stare ”black cat”. Oh, pentru că vai dragă Doamne dacă îți taie calea acestă felină se numește piază rea. Eu știi ce fac? Fug după ea! Da! Nu mă las până nu o prind! Așa și cu starea asta, majoritatea se feresc de ea, dar eu parcă o vreau în permanență. O cuprind, o mângâi, o simt cum toarce, îmi dă impresia că e prietena mea, dar lasă urme de gheare vizibile.

De ce scriu aceste lucruri? Știu că sunt multe persoane care trec prin aceste perioade, dar trebuie lăsate să fie doar perioade. Ca să mă rezum la ”black cat”, eu am decis să fie motan. L-am cuprins în brațe, am avut grijă de el, dar el a fugit la ”gagici”. A plecat! A fugit de acasă! Să sufăr? Nu! Acest ”black cat” s-a schimbat în ”white cat”, bine, mai tarcat pentru că mai are niște pete negre pe blăniță. Dar hai să fie aceste pete niște inimioare, nu?

Știu că se va reîntoarce… este și normal! Iar eu întodeauna mă voi atașa de el… mă simt bine în compania lui! Mă simt bine pentru că mereu mă redescopăr !

Love my life !